↑ Return to Cicloturism

MTB TansApuseni 2012

CICLOTURISM MTB TRANSAPUSENI 2012 

 

ORGANIZATOR – ALIEN CYCLING ZALAU – sectia de cicloturism.

DATE GENERALE

 

TRASEU РTraseul propus a avut doua puncte de plecare din Zalau (Nicu) si Cluj Napoca (Mircea), iar dupa jonctiunea de la Huedin a parcurs ̨n parte Masivul Vladeasa, Masivul Bihor , p̢na ̨n partea sudica a Muntilor Apuseni, revenind ulterior ̨nspre nordul acestora cu trecere prin Muntii Padurea Craiului si Muntele Ses.

Total kilometri parcursi – 505 km plus 85 pentru Mircea = 590 km.

DOTARE INDIVIDUALA – bicicleta MTB, cu portbagaj, paniere si cort cu sac de dormit.

GREUTATE BAGAJ INDIVIDUAL Рcu portbagaj, paniere si cort circa 11 kg la plecare, greutate majorata ̨n traseu, pe distante mai scurte cu greutatea alimentelor aprovizionate ̨n drum spre locul de campare si cu cantitatea de apa continuta ̨n cele doua bidoane montate pe fiecare bicicleta.

PERIOADA DE DESFASURARE5/6 zile între 03 si 07 august 2012 cu extindere si în 8 august când Mircea a mai parcurs distanta Zalau -  Cluj Napoca.

 

ZIUA 1

În prima zi a fost parcursa distanaa de la Zalau, respectiv Cluj Napoca pâna la punctul de jonctiune de la Huedin iar ulterior mai departe pâna în localitatea Poiana Horea.

Traseul Zalau-Huedin mi-a fost foarte familiar pentru ca l-am parcurs de mai multe ori si c̢nd stii la ce sa te astepti, o diferenta de nivel de 220 m cu panta pe alocuri de 16 grade, nu mai constituie o surpriza chiar daca mai ai si greutate pe bicicleta Рma refer la distanta parcursa din comuna Fildu de Jos si p̢na ̨n dealul Huedinului.

Surpriza a venit însa de la faptul ca la 300 de metri de vârful pantei, deci cam la jumatate de kilometru de Huedin, am facut pana la roata spate motiv pentru care am întârziat la întâlnirea cu Mircea.

Dupa ce am luat masa la Huedin am plecat în urcare spre Belis. Traseul de circa 30 km are o diferenta de nivel apreciabila de la o altitudine de circa 520 m (Huedin) la circa 1130 m (Belis). Pe acest parcurs am intrat în Parcul Natural Apuseni iar frumusetea peisajului te face sa uiti de efortul depus (sosea prin padure de brazi pâna la culmea dezgolita de la Dealul Negru si Belis de unde se vede vârful Vladeasa).

De la Belis la statiunea Fântânele nu a fost decât un pas iar dupa o scurta sedinta tehnica am luat decizia sa mergem mai departe pâna la Poiana Horea, ceea ce am si facut.

Unul dintre cele mai frumoase momente ale unei zile de cicloturism este cautarea unui loc de campare si ridicarea cortului dupa ce în prealabil ai facut aprovizionarea pentru masa de seara si pentru dimineata zilei urmatoare de la vreun supremarket sau de la un ABC/BAR satesc. Evident la Poiana Horea nu am gasit nici un supermarket însa din doua magazne satesti am reusit sa ne procuram toate cele necesare, inclusiv informatia pentru un loc bun de campare.

Asa ca am ridicat corturile pe malul unui curs de apa (Pârâul Belis) obositi de cei 110 km parcursi dar multumiti de isprava noastra.

 

ZIUA 2

Dupa str̢ngerea corturilor si micul dejun am parasit Poiana Horea, nu ̨nainte ̨nsa de a ne fotografia la bustul lui Horea pentru a marca si cu momente de istorie traseul nostru spre Arada (astazi comuna Horea) Рlocalitatea de ob̢rsie al celui ce a fost eroul nostru national Vasile Ursu Nicola zis Horea, conducator al rascoalei taranesti de la 1784 din Transilvania, alaturi de Ion Oarga ( zis Closca) si Marcu Giurgiu ( Crisan).

 

Numai ca, în drumul nostru spre comuna Horea se afla localitatea Matisesti pe care aveam sa o tinem minte datorita unor mici evenimente de traseu pe care am sa le relatez succint în continuare.

Parasind Poiana Horea urcam pe un drum forestier de la circa 1040 m altitudine pâna în pasul Ursoaia, la aproximativ 1320 m (pe lânga vârful Stauin – 1381 m) dupa care drumul coboara în satul  Matisesti  situat în panta de la la circa 1045 m la circa 969 m altitudine. Coborârile fiind atractia lui Mircea acesta o ia cu viteza înainte de îndata ce am depasit pasul Ursoaia iar eu dupa el.

La un moment dat zaresc în drum ceva ce semana cu aripa fata de la bicicleta lui Mircea dar nefiind sigur din cauza vitezei îl urmaresc în continuare pe Mircea, strigându-l cât puneam de tare ca sa verific daca si-a pierdut sau nu aripa  de la bicicleta. Binenteles ca nu reusesc sa-l ajung decat peste circa trei km la intrarea în Matisesti (aprox. 1045 m) unde ma astepta. Constat ca întradevar si-a pierdut aripa si cu surprindere face si el aceeasi constatare. Întrucât era considerabil de urcat în urma dupa aripa ma ofer voluntar sa urc eu. Zis si facut : dezechipez bicicleta mea de paniere si de cort si pornesc în urcare în cautarea aripei pierdute pe care însa nu o mai gasesc întrucât careva din cei circa trei-patru automobilisti care au trecut între timp prin zona au decis sa o faca nevazuta. Pentru a fi sigur ca nu ratez operatiunea de cautare continui urcarea pâna când întru-un final ma regasesc în pasul Ursoaia, cinci kilometri mai sus de intrarea în sat unde ma astepta Mircea. Abandonez cautarea si încep sa cobor în viteza pentru ca promisesem ca ma întoc în  20 de minute si trecuse mai mult timp decât am promis. Nu reusesc sa parcurg în coborâre mai mult de 700 m ca aud o bubuitura mare la roata din spate si în fractiunea urmatoare de secunda zgomot de sticla sparta. Ca norocul ca reusesc sa opresc fara sa ma dau peste cap.

Am stabilit ulterior ce s-a întâmplat. Am cules de pe drumul forestier o bucata de metal care dupa ce mi-a perforat anvelopa pe calea de rulare si camera prin ambii pereti, ramânând prinsa în anvelopa a fost antrenata pâna când a întâlnit stopul montat pe portbagaj pe care l-a spart, deformând usor si suportul pe care era montat catadioptrul.

Evaluez scurt situatia si din reflex dau roata jos pentru a monta camera de rezerva. Între timp ma opresc realizând ca în graba de a ma întoarce dupa aripa lui Mircea nu am luat pompa la mine care se afla în panier. Continui investigarea tehnica si atunci constat ca anvelopa era considerabil perforata pe calea de rulare si ca, chiar daca asi fi avut pompa la mine tot nu puteam monta o camera noua fara a risca sa o deteriorez rulând cu anvelopa perforata.

Montez totul la loc si o iau încet pe jos pe lânga bicicleta si parcurg cei circa 4 km pâna la Mircea. Ma întâlnesc mai târziu cu el în partea de jos a coborârii întrucât a luat decizia sa vina în întâmpinarea mea dupa mai bine de o ora de asteptare.

Am ajuns ulterior la intrarea în Matisesti unde am schimbat anvelopa si camera iar pe cele deteriorate le-am dat unor muncitori forestieri de la un gater, curiosi nevoie mare cum decurge operatiunea de reparare a rotii.

Fara a avea veleitati de a da lectii în de-ale cicloturismului doresc sa subliniez faptul ca sansa noastra de a nu compromite turneul a fost aceea ca am luat masura de prevedere de a cara cu noi nu doar camere de schimb ci si o anvelopa pliabila de rezerva cu care am reusit ulterior sa ies din creierii Apusenilor, altfel nu vad ce solutie viabila am fi avut.

Concluzia ar fi : Dragi prieteni ciclisti, puneti cu voi cel putin o anvelopa de rezerva în turele de cicloturism !

Am pierdut mult timp cu aceasta patanie dar totul s-a rezolvat cu bine si am pornit în coborâre traversând satul Matisesti cand am observat un front atmosferic de ploaie care venea cu repeziciune. Dupa ce am facut cunostinta cu primii picuri de ploaie (în varianta lor timida) am avut norocul sa gasim un magazin satesc în care ne-am adapostit de ploaia torentiala care a urmat, pierzând astfel înca circa o ora si jumatate dar bucurosi de faptul ca nu mai aveam probleme tehnice cu bicicleta mea precum si de sansa de a scapa atât de usor de ploaia torentiala.

Dupa ploaie ne-am continuat drumul spre comuna Horea iar ulterior Albac, ajungând astfel pe Valea Ariesului pe care am urmat-o pâna la Câmpeni. Înainte de a ajunge la Câmpeni am luat masa la Vadul Motilor unde am tinut si sedinta tehnica la care am decis sa continuam drumul pâna la Abrud.

Ajungem pe seara la Abrud pe care îl vizitam cu mare interes pentru marketuri si dupa ce procuram un vin corespunzator pentru acea seara pornim spre prima localitate Ciuruleasa, situata la 4 km cu gândul de a campa. Gasim mai multe locuri de campare prin amabilitatea primarului local care ne-a oferit insclusiv curtea primariei si pe cea a caminului cultural. Am ales sa campam (cu voie de la primarie) pe pasunea comunala situata pe malul pârâului Ciruleasa (afluent al râului Abrud), nu înainte de a mai face 8 km dus-întors pâna la Abrud întrucât la magazinele satesti din Ciuruleasa nu se gssea pâine sâmbata seara.

A fost o seara scurta urmata de un somn binemeritat dupa o zi foarte lunga si aventuroasa. Total km parcursi în zi, circa 90 km din care o buna parte off road si peste Apuseni.

 

ZIUA 3

Cea de-a treia zi a debutat cu un drum în urcare înspre municipiul Brad respectiv cu trecerea printr-un pas la 757 m altitudine dupa plecarea din Abrud (610m). Urmeaza o coborâre lunga prin localitatile Buces, Mihaileni pâna la Brad unde cautam manusi de schimb pentru Mircea dupa care urmam sfatul unui bun prieten de-al meu ca odata ajunsi la Brad sa mergem sa mâncam visli (varianta locala visle) adica un soi de cârnaciori subtiri din carne de capra.

Dupa o mica siesta la local continuam drumul propunându-ne ca pe seara sa ajungem în localitatea Vascau. Ziua se dovedeste a fi foarte torida, cu canicula undeva la nivelul maxim al verii, potrivit stirilor meteo. Astfaltul încins degaja temperaturi în aer  de 44-45 de grade la soare conform termometrului de pe bicicleta mea.

Avem ̨nsa satisfactia peisajului dominat de culmea v̢rfului Bihor (1849 m), cel mai ̨nalt din Muntii Apuseni, v̢rf pe care nu doar ca l-am admirat de multe ori ̨n calatoriile mele anterioare dar l-am si urcat cu piciorul. Aspectul inedit ̨nsa ̨l constituia faptul ca niciodata nu-l admirasem de pe bicicleta dinspre sud, de regula vaz̢ndu-l din alt unghi respectiv dinspre masivul Vladeasa sau zona carstica a masivului Bihor (Platoul Padis cu ̨mprejurimile sale). Este si motivul pentru care, fascinat de noua perspectiva, nu ma pot abtine sa fac mai multe fotografii, binenteles prinz̢nd ̨n obiectiv si vestitul v̢rf al muntelui Gaina Рzona de interes etnografic pentru t̢rgul anual de fete.

Istoria ne iese din nou în cale odata cu intrarea în localitatea Tebea cu locul de adunare a mosilor iobagi ai lui Horea, de sub vestitul gornun care-i poarta numele, si totodata locul unde odihneste pentru vecie revolutionarul român pasoptist Avram Iancu, supranumit craiul muntilor. Nu ratam ocazia de a ne fotografia cu bustul lui Avram Iancu si plecam din Tebea cu un oarecare regret de a nu fi zabovit mai mult însa drumul pe care îl mai aveam de parcurs ne astepta cu fierbinteala lui iar necunoscutul zonei spre care ne îndreptam pentru a a înnopta ne stârnea curiozitatea.

Trecem asadar prin localitatea Halmagiu unde un patriot local ne spune ca se fabrica cei mai buni visli de catre un proprietar detinator al unei mari turme de capre, care visli nu se compara cu cei pe care i-am putut servi la Brad. Il credem pe cuvând întrucât nu zabovim decât pret de un pepsi, caldura fiind mare si drumul anevoios.

Ce-am spus, anevoios ?!… Poate puteam sa spun chiar mai mult decât atât. Urmeaza localitatea Vârfurile (215 m altitudine) unde ne despartim de drumul care pleaca spre Ineu, Chisineu-Cris, si ne îndreptam catre Vascau, Beius. ÃŽn calea noastra, peste toata caldura torida a dupamiezei, intervine o urcare chinuitoare pâna într-un pas pe vârf de munte (parte integranta din Muntii Bihorului) care desi nu avea decât 692 m altitudine (a se vedea foto) ne-a dat multa bataie de cap. De îndata ce am trecut le localitatea Lazuri. Noroc însa de faptul ca drumul urca în buna masura prin padure si am avut parte de racoarea acesteia.

Evident dupa urcarea istovitoare urmeaza o coborâre lunga si dupa aprovizionarea cu apa de la un izvor din drum ajungem în inal la Vascau. Marturisesc ca nu prea stiam mare lucru despre localitate, poate doar ceva, într-un colt de memorie cu privire la o fosta exploatare de marmura (marmura de Vascau). Totusi a fortiori trebuia sa înnoptam aici asa ca am început catuarea de localnici care sa ne dea ceva îndrumari. Parea un oras parasit la acea ora dispre seara dupa canicula zilei. Ici colo cate o femeie batrâna stând la umbra în poarta. Într-un final gasim o mica terasa unde un grup restrins de cetateni jucau remi si se racoreau cu o bere. Am primit îndrumari valoroase despre un mic lac aflat în apropierea localitatii, rezultat al fostei exploatari de marmura, unde puteam monta si cortul. Dupa aprovizionarea de rigoare în singurul magazin deschis, cautam si în cele din urma gasim locul pomenit.

Surpriza, se poate face si baie în lac ! Dupa trei zile de mers prin soare si praf, cu spalare prin albii de pârâuri, sa te samponezi integral si sa faci o baie în apa calduta a lacului a fost o adevarata binefacere. Dupa baie am mâncat foarte bine si am dormit si mai bine cu toate ca am tinut cortul cu plasa deschisa din cauza aerului uscat. A, era sa uit un lucru care mi-a facut de asemenea placere – mi-am instalat cortul cu vedere prin geam la Vârful Bihor, care de data aceasta se înfatisa în toata splendoarea sa dinspre latura de sud-vest. Noapte buna – cu o singura sculare pentru vizionarea Carului Mare, a Stelei Polare si alte cele activitati nocturne necesare de la o vârsta…

 

ZIUA 4

Desteptare placuta, mic dejun si traseu ̨n cobor̢re usoara spre orasul Stei iar mai apoi p̢na ̨n Depresiunea Beiusului. Asfaltul precar, drumul ̨n lucru c̢t si traficul reluat ̨n zi de luni pe un drum numit ca fiind european (E 79), au facut ca sa nu avem cea mai placuta calatorie. La Beius facem un popas, cautam ̨n continuare manusi si camere de schimb, fara succes. Dupa un timp cerem informatii si pornim ̨n calatorie spre Muntii Padurea Craiului peste care trebuia sa trecem ̨n drumul nostru catre Alesd Рtinta finala a zilei. Urcam putin la iesirea din oras si ̨n cur̢nd ajungem ̨n comuna Remetea unde culegem din nou date si operam o usoara modificare de traseu, care ̨n varianta noua devine putin mai lung dar mai accesibil.

 

Spre pr̢nz ajungem ̨n localitatea Rosia unde vizitam Moara de apa din localitate Рveche din sec. IX unde proprietarul ̨n v̢rsta Burtic Gheorghe Рmorar de o viata Рne permite accesul si ne face si o urare religioasa de drum bun dupa care ne da c̢te o bucata de tam̢ie ca s-o avem la noi spre a ne apara de cele rele.

La final scoate de sub perina o vioara cu goarna si ne interpreteaza melodii din folclorul local. Încântati îi rasplatim stradania cu ceva banuti si plecam.

La Rosia este ultimul loc în care puteam lua masa la un birt de sosea. În meniul propus se ofera pastravi prajiti si optam pentru acestia în dauna singurei alternative cu mici si cârnati.

De la Beius (183 m) soseaua a urcat usor p̢na la Rosia (250 m) ca mai apoi sa avem parte din nou de o urcare lunga si istovitoare p̢na dupa localitatea Damis de unde ̨ncepem sa cobor̢m abrupt de la 645 m p̢na la Bratca (330 m). De aici drumul urca si coboara alternativ pentru a ajunge ̨n drumul european Oradea РCluj (E 60) ̨n localitatea Borod. Soarele continua sa fie dogoritor si o luam spre apus ( cu soarele ̨n fata ) catre Alesd unde ajungem dupa circa ̨nca 19 km

Aporvizionam si mergem spre localitatea limitrofa Pestis unde gasim un loc de campare ̨n apropierea unui izvor. A fost o zi istovitoare, cu caldura foarte mare, multe suisuri si cobor̢suri cu panierele si cortul ancorate de bicicleta si cu destui kilometrii la final Рtotalul zilei 115 km !

 

ZIUA 5

Ziua a cincea nu are un istoric prea spectaculos poate si pentru faptul ca traseul era mai cunoscut. Eram avizati despre urcarea pe Muntele Ses ̨n care se parcurge drumul de la Alesd (230 m) p̢na la Sinteu Рcu maximul din zona antenelor situat la 714 m altitudine.

Fiind odihniti de buna dimineata si ajutati de umbra copacilor drumul nu a fost chiar asa de dificil. A urmat cobor̢rea spectaculoasa pe un drum proaspat asfaltat cu mici portiuni de macadam. Prin Drighiu urcam putin dupa care cobor̢m p̢na la Nusfalau. Dealul Nusfalaului nu are tainte pentru noi si ajungem la Simleu Silvaniei unde ne vizitam tatal si facem un mic popas la casa parinteasca. La ora 15 pornim spre Zalau cu v̢nt din spate si sosea ̨n mare masura modernizata. Ajungem la Zalau la o bine meritata bere pe o terasa unde ̨nt̢mplator dar ̨n mod fericit ne ̨nt̢lnim cu Nelu, Marius si Gabi Рprietenii de la clubul de ciclism.Traim placerea revederii dupa 505 km parcursi ̨n cinci zile toride si avem senzatia ca am plecat de acasa de c̢nd lumea.

NOTA РP̢na la final Mircea a pedalat si ziua a 6 spre Cluj unde a ajuns cu bine si cu un plus de 85 km Рtotal 590 km parcursi

CONCLUZIV РLa fel ca si anul trecut am ajuns acasa cu Mircea plini de impresii si experiente noi care au meritat tot efortul depus. Cicloturismul ram̢ne una din ramurile ciclismului destinat cu precadere ciclistilor amatori satui de laptopurile lor de acasa sau de la birou, ̨n fuga lor spre putina aventura ̨n natura si satisfacerea tendintei de a-si testa si depasi propriile limite.