«

»

Cupa Alien Cycling – Et.7

Duminica 13.10 a avut loc in Salaj, etapa 7 a Cupei Alien Cycling, care a avut ca lungime 30km, parcurgand localitatile din vecinatatea Barajului Varsolt. Din cauza ploii am avut doar 16 concurenti la start, printre care remarcanduse Barbinta Dan care a castigat acesta competitie cu un timp de 55min. si 12 sec. cu o viteza medie de 33,6km/h si Marian Bogdan castigator la categoria 30+ cu un timp de 56min. si 2sec. cu o viteza medie de 33,1km/h.

Pevestea cursei de catre Cipriottu Cipri:

Ziua de Duminica a început destul de devreme pentru mine, la 7.45 eram în picioare si nerabdator (chiar daca, cu o seara înainte m-am pus la sumn pe la vreo 1 si ceva) – aveam etapa – si fie vorba între noi era etapa pe care o asteptam cel mai mult. Pe la 9 si ceva eram jos în garaj echipat, dar surpriza neplacuta, afara era mohorât si chiar picura, asta însemna ca vom fi destul de putini la start. Îl sun pe Cristi Balazs (pe care îl convinsesem cu o seara înainte abia dupa a patra bere sa vina si el la concurs) si chiar daca ma asteptam sa se fi razgândit, surpriza: “Amu ma îmbrac si vin”, Îl mai sun pe Septi care ma refuza pe motiv ca are un eveniment în familie.

2

Ma pun apoi, îmi sterg lantul si schimbatoarele, le ung din nou si în momentul în care îmi scot bicicleta din garaj aud niste frâne de bicicleta: era Adi Feher, salut, salut si începem cu tatonarile:

  • Ba!, te-ai trezit degeaba la ora asta ca o sa te afum!
  • Lasa ca vedem noi, azi ma simt bine !

Tatonarile sunt asa în gluma, cu Adi am facut mii de kilometri împreuna si eu eram constient ca merge mai bine ca mine, dar sa trecem peste asta, ne întalnim cu Cristi si plecam la alienbike.ro, unde ne întalnim cu restul baietilor, Marius îmi mai strânge caseta de pinioane care avea un pic de joc de la trepidatii, mai verific presiunea si am plecat spre punctul de start. Pe drum Adi Stana ne spune sa ne asteptam la ploaie de la 10 juma (lucru care s-a si adeverit). 

Am ajuns la izvorul de la intrare pe centura, mi-am pus un bidon cu apa si unul cu electroliti. Pe la jumatatea centurii o bubuitura ascutita în spate, am stiut din prima ca era explozie de cauciuc, când m-am întors Eugen era deja cu bicicleta întoarsa, ca sa schimbe camera de pe fata, dupa ce ma asigur ca are camera la schimb ma duc mai departe sa-i prind pe restul baietilor. Pe drum a venit si ploaia prezisa de Adi Stana, noroc cu pelerina mea care m-a scutit de umezeala pe corp în schimb la picioare si sub genuncherele de neopren eram ud leoarca.

Pe drumul dintre Panic si Hereclean îmi faceam în cap scenarii si posibili aliati: Marius sau Bogdan, ajuns la fata locului Bogdan a iesit din calcul el prezentandu-se la start cu un Look fullcarbon de vreo 7-8 Kg maxim proprietatea lui Boa. Dupa 10-15 min de asteptat un întârziat (lucru care m-a deranjat deoarece eram ud leoarca la picioare si a început sa se instaleze frigul) am luat si startul. Ca de obicei s-a plecat ca din pusca si dupa aprox 500 de metri m-am trezit printre ultimii, moment în care am marit ritmul considerabil – peste 40 km/h si încet încet am înaintat în pluton. Cum era de asteptat Dani cu Bogdan au luat avans, în schimb ne asteptat Adi nu mergea la parametri normali asa ca imediat i-am luat roata – necazul unuia bucuria altora – oricum ritmul impus de Adi a fost destul de ridicat, cel putin pentru mine,  era sa ma piarda pe ultimii zeci de metri ai dealului Vârsolt. Odata ajuns în varf am constatat ca ritmul lui Adi l-a lasat în urma pe Marius si pe Calin. Pe coborâre l-am ajuns pe Adi drumul fiind ud, el a încetinit mult in curbe, avand anvelopele mai subtiri. Am ajund în Vârsolt în formatie de 3: eu Adi si baiatul din Aghiresu cred ca Radu îl cheama.

Pe platul dintre Vârsolt si Crasna îi aveam în vizor pe Dani si Bogdan la vreo 500 m în fata si ma asteptam ca Adi sa treaca la trena sa-i ajungem dar surpriza, Adi ramane în spate la vreo 100-150 m, iar eu ramân cu Radu care statea lipit de roata mea si nu ducea trena deloc. Vazând ca sunt tot în fata am schimbat strategia deoarece mai aveam 20 km si doua dealuri de urcat iar din spate veneau doi cataratori buni – Marius si Calin – am lasat-o mai moale asa ca pâna la iesire din Crasna Adi ne-a ajuns (oricum cred ca ne ajungea pâna prima catarare pe Aghires) cum am anticipat Adi a trecut la trena asa ca am stat un pic la cutie ca sa-mi adun puterile pentru catarari.

Din pacate trena dusa de Adi a fost destul de subtire (poate si din cauza curentilor de aer care pe zona respectiva vin mereu dinspre Meses) si desi nu îmi convenea ritmul relaxat în care se mergea am preferat sa stau la cutie decât sa încerc sa maresc ritmul iar consecinta a aparut imediat când a început urcarea pe dealul Aghires când în spate a aparut Marius si Calin.

Pe urcarea primului deal al Aghiresului din nou nu s-au rupt normele iar pe ultima linie dreapta din urcare grupului nostru i s-a alaturat Calin Damian care a înasprit putin ritmul. Imediat ce a început coborârea Radu a atacat nu am raspuns deoarece nu avea nici un sens (nici nu cred ca ma mai tineau picioarele) la diferenta de rapoarte între cursiera cu 52-11 fata de 44-11 ale mele nu avea nici o sansa lucru pe care Calin l-a simtit pe pielea lui când a raspuns atacului. Pe usoara urcare din fata bisericii din Aghires eram din nou în formatie de 3 – Radu luase avans de vreo 200 de metri si eram curios daca Adi si Calin îsi pastrasera fortele pentru ultima catarare. Am început urcarea pe Dealul Aghiresului spre Zalau în forta pe primii 300 de metri având viteze de peste 25 km/h si am încercat sa ma tin cât mai mult de Adi si Calin în speranta ca Marius nu ma va ajunge din spate, aceasta catarare cu înclinatie mare fiind foarte neplacuta pentru kilele mele. Încet încet cei doi s-au desprins si în ciuda faptului ca am facut personal record pe segmentul respectiv îmi venea sa ma dau jos sa o împing iar mai bine de jumate din deal am fost cu privirea spre înapoi (Ca Froome în Turul Frantei din 2011 diferenta a fost ca eu nu asteptam venirea coechipierului). Spre bucuria mea Marius a pierdut timp pe urcari, banuiala mea a fost ca a dus doar el trena pe plat în încercarea de a ne ajunge, iar acest lucru l-a lasat fara gazolina. Una peste alta am luat locul 3 la categoria de vârsta si locul 6 la general. Rezultatul a fost previzibil iar ecarturile între concurenti destul de mari, iar aceasta etapa mi-a întarit dorinta de a-mi cumpara o cursiera.

Ca si concluzie pot spune ca a fost o cursa frumoasa desi vremea a facut sa fim destul de putini la start, sper ca la anul numarul concurentilor sa sporesca.

podium1723456

zp8497586rq

1 comment

  1. adrian florin PIERSIc

    da a fost etapa de alergare trap la care sau batut multe recorduri, spectaculosi cei de pe podium si toti cei care au dovedit ca si pe ploaie se poate face ceva frumos

Comentarii au fost dezactivate.