«

»

Maratonul Gilaului – 2013

Duminica 22 Septembrie a avut loc prima editie a Maratonului Gilau, situat pe traseul vechiului Maros Bike Marathon concurs ce a reusit sa redefineasca standardele de organizare ale unei competitii MTB XCM la noi in tara. Din fericire, noul organizator Clujul Pedaleaza a reusit sa o tina la un standard ridicat, exceptand bugetul care a fost cu siguranta mult mai mic. Imi pare rau pentru ca nu am mai avut de a face cu o competitie de nivel UCI, exemplu fiind anii trecuti cand am avut ocazia sa vad un numar mare de sportivi UCI (Union Cycliste Internationale) din strainatate, care faceu cu atat mai interesanta aceasta competitie. In schimb, am avut parte de Campionatele Nationale XCM, avand la start cei mai importanti rideri din tara. Un alt lucru foarte important este ca Federatia Romana de Ciclism (FRC) sub conducerea lui Eduard Novak a acordat in premiera si titlul de Campion National XCM la Amatori (un prim pas in dezvoltarea MTB-ului in afara competitiilor private). Printre cele mai importante realizari la acest eveniment, trebuie sa il felicitam pe Márton Blazsó care a reusit sa termine traseul lung in 3h. 32min. cu un avans de aproape 15min. in fata urmatorului concurent. Campionatul National a fost castigat de riderul de la NoMad Merida CST, Kelemen Arpad cu un timp de 3h 47min. urmat de Elisei Miron de la Interteam si Tudor Oprea de la Ideal Geiger Team.

1268228_10202018501169134_1974031241_oAcestea fiind spuse, hai sa vedem ce au reusit baietii de la Alien Cycling!

La traseul Race categoria 50km cel mai bun timp a fost obtinut de Barbinta Dan cu un timp de 2:58:24 ocupand locul 3 la categoria 19-29 ani si 4 la general cu putin sub 6 minute fata de cel mai bun timp. Damian Calin a avut parte de o pana pe prima urcare, asa ca din pacate a reusit sa ocupe doar pozitia 7 la categorie, cu un timp de 3:21:04, si locul 3 la Campionatele Nationale XCM – Juniori Amatori. Marian Bogdan a reusit sa ocupe pozitia 17 la categoria 30-39 ani cu un timp de 3:36:32, si (eu) Marius Tirle pozitia 26 categoria 30-39 ani cu un timp de 3:48:23.

Pe traseul hobby de 20km l-am avut pe Straistaru Eugen la categoria 12-14 ani care a reusit sa ocupe pozitia 1 atat la categorie cat si la general cu timpul 0:58:28, iar Puiu Gabriel inchizand podiumul la categoria open cu timpul 1:05:31.

Acestea fiind spuse hai sa vedem cum a fost competitia:

1235144_10151578235906012_2036679658_n

Marius Tirle: Am luat startul fara a-l pregati cu o incalzire in prealabil, pe ideea ca voi merge la un ritm mai redus, din pricina antrenamentului redus pe care l-am facut un ultima luna. S-a mers pe sosea aproximativ 2-3km, zona in care am fost depasit de aproape 2/3 din pluton. A inceput prima urcare si cea mai lunga: 10,5km panta medie 6,6%. Am incercat sa imi mentin pulsul undeva intre 155-160bpm, asa ca pe prima parte inca eram depasit de majoritatea concurentilor. Dupa aproximativ 2-3km de urcare, am inceput sa ma simt tot mai bine, viteza crescand chiar daca pulsul ramanea constant undeva pe la 160. De pe la mijlocul urcarii, am inceput sa depasesc constant si sa ma simt tot mai bine. Din pacate pe la finalul urcarii il ajung pe Calin Damian, care tocmai isi schimbase camera din cazua unei pene. Incerc sa il incurajez, si fortez alaturi de el aproape un kilometru. Fiind intr-o conditie foarte buna, a cam tras de mine, ajungand repede la 180bpm. Am decis sa revin la un ritm mai moderat, avand in vedere ca maratonul era deabia la inceput, mai avand de parcurs inca 40km. Ajuns la primul punct de alimentare, imi fac un refill la apa, si continui traseul. Dupa cateva urcari si coborari usoare incepe prima coborare, care din punctul meu de vedere este si cea mai frumoasa, traseul fiind presarat cu treceri prin parauri, mici urcari de sprint, si un singlatrail spre final pe o zona in camp deschis, presarata cu bolovani destul de proeminenti incat sa ii dea furcii de lucru la maxim. Aici am testat pentru prima data furca Rock Shox Sid WC XX, care a confirmat ca fiind una din cele mai bune furci, avand un control foarte bun, in special pe virajele denivelate, si treceri in mare viteza peste bolovani (asta daca ii reglezi cum trebuie presiunea si reboundul). La finalul coborarii a fost o trecere printr-un rau mai mare (vezi poza) care am tinut sa-l trec in viteza maxima (zona fiind indragita de fotografi). Urmeaza urcarea 2, una mai scurta, dar cu cea mai mare panta:  1,6km panta medie 10,7% dar cu pante de pana la 56%. Am inceput pe bicicleta, dar repede am ajuns in situatia de a trebui sa ma dau jos si sa imping (sunt curios cati concurenti au reusit sa urce pana sus aceasta panta fara sa puna un picior jos). Odata ajuns sus, incepe cea mai grea coborare din concurs, cu o lungime de 3,4km panta medie -16% cu maxime de peste 50%. Jos se intra pe o portiune de aproximativ un km de plat pe sosea si se incepe urcarea Pape cu o distanta de 3,2km si o panta medie de 14,1%. Aici a venit si prima surpriza pentru multi concurenti, nefiind atenti la sedinta tehnica de la start, punctul de alimentare a fost mutat chiar in varful catararii. Din acest punct de vedere am fost pregatit, avand apa suficienta. Mentinand un ritm moderat, am reusit sa scot cel mai bun timp al meu pe aceasta urcare 36min, depasind timpii facuti la precedentele editii. De aici coborarea 3 si cea mai lunga: 6,3km cu o panta medie de 7,8%, care m-a cam obosit. A fost foarte greu deoarece cineva cu un buldozer a reusit sa faca niste valuri foarte urate pe traseu, solicitandu-mi la maxim concentrarea si articulatiile. A urmat o portiune de 1-2km asfalt, dupa care ultima urcare (relativ scurta) dar care m-ia venit de hac. Aici nu am mai reusit sa tin pasul cu ceilalti concurenti alaturi de care am parcurs ultimii kilometri, astfel distantanduse usor de mine. Este pentru prima oara cand in aceasta zona totusi reusesc sa raman in pedale (cu exceptia primilor 200m) de obicei aceasta urcare o faceam la pas din cauza crampelor musculare. Pana la finish a urmat o portiune de 2-3 km singletrail prin padure cu noroi super-alunecos, care m-a ajutat sa maresc distanta fata de urmaritori. Aici am fost ajuns de Kelemen Arpad, care a trecut ca trenul pe langa mine. Pana la final am reusit sa ma apropiu amenintator de un concurent din fata, dar fata a reusi sa-l intrec. Acestea fiind spuse, nu pot decat sa felicit Clujul Pedaleaza pentru ca mentine traditia unui XCM de toamna la Gilau, si deabia astept urmatoarele editii. Multumesc sponsorilor care ne dau ocazia sa putem participa la aceste competitii: alienbike.ro, Michelin Zalau, Garanti Bank si Isostar.

DSC_2209

Barbinta Dan: Pentru mine a fost o treapta importanta de cand pedalez pe MTB, pot zice cea mai importanta! Motivele le voi spune dupa descrierea evenimentului, si o sa incep asa:

In urma cu 2 saptamani a acestui eveniment, am reusit sa imi iau concediu si sa incep o serie de antrenamente impreuna cu Damian Calin, iar la sfarsitul saptamanii am fost in recunoastere pe traseul de maraton si aici vreau sa ii multumesc prietenului nostru de la Cluj, Saliceanu Marcel ca ne-a insotit, eu fiind impreuna cu Damian Calin si Straistaru Eugen. A urmat o saptamana de revenire in care oboseala din picioare ma ingrijora de la o zi la alta.

In sfarsit, inainte cu o zi am mai parcurs cativa kilometri cu scopul de a-mi verifica conditia fizica, si sa ma pot gandi la modalitatea parcurgerii concursului. Dimineata concursului a adus bineinteles si emotiile, deoarece ultimul maraton l-am avut la Baia Mare si distanta de timp intre ela a fost destul de mare.

Am pornit de la Zalau impreuna cu Nelu Brudasca in timp ce ma gandeam la strategii, la concurenti la detalii esentiale care sa ma duca in fata clasamentului. Plictiseala nu a fost intre noi deoarece eram GPS pentru Nelu explicand traseul de concurs, tocmai pentru a-l ajuta sa il parcurga in siguranta si de ce nu intr-un timp bun.

Intr-un tarziu, am gasit Castelul din Gilau, unde admiram copacii falnici care nu mai vazusera o asa organizare decat cu trupe de lupta! Cei drept ne-am luptat si noi, dar mai pasnici si sub o alta forma, si totodata in alte timpuri( mai moderne zic eu). Ne-am salutat colegii, cunoscutii, ne-am identificat bicicletele cu numere pentru a nu avea tentatii de trisari in timpul evenimentului, ele fiind mai nazdravane cate-odata… noi nu, noi nu… abia le tinem sub noi de multe ori!!!

Pentru aspect, pentru mandria noastra ca cineva ne-a ajutat sa fim prezenti si la acest eveniment important ne-am echipat si noi cu echipamente frumoase, aspectuoase, distinctive fata de altii si CURATE! Nu a trecut mult timp, si deja s-a anuntat startul pentru cei cu traseul scurt, unde am avut colegi participant pe Straistaru Eugen care a incheiat pe locul 1 la general, Puiu Gabriel cu locul 3 si Felician Lazar inca nu stiu sigur, pot sa confirm sigur ca nu este inca pe traseu!

Dupa 2-3 aplauze s-a eliberat locul de start, care instantaneu a fost umplut de casti colorate, sub fiecare fiind cate un ciclist/cilcista. Pana la cuvantul magic START ca sa umplem timpul impreuna cu Marius si Bodan, ne verificam emotiile cu pulsometrul dupa care a inceput sa isi intre in drepturi acesta deoarece a facut o treaba buna pana a sfarsitul competitiei facant o medie de 168 BPM.

Dupa start, am coborat de la castel si am urmat pe sosea o masina pana in Somesul Rece unde am intrat pe Off Road. M-am asezat cat de cat in fata pentru a incepe urcarea cu cei mai buni , si mi-am gasit un loc la locomotiva trenuletului de la Interteam, Miron Elisei. Obiectivul meu era sa ajung pana cel putin la Manastirea cu el in campul meu visual si aproape asa a si fost. Nu am prea reusit sa stau acolo langa el deoarece pulsul imi era prea ridicat de la inceputul urcarii. La primul punct de alimentare nu m-am oprit ca aveam de toate, si am continuat de acolo si in maxim 1 km a venit Kelemen Arpad din spate si si-a dat drumul pe coborare catre zona Austria. In acest timp au inceput sa imi apara crampe abdominal si am fost nevoit sa mai reduc din efort. Am fost ajuns la paraul de dupa zona Austria de o serie de concurenti de la elite si prntre care si Debreceni Tamas care era la categoria mea. Am mers impreuna cat de cat pana la punctul de despartire a traseelor, dar Tomi era in fata mea deja cu un avans aproximativ de 1 min jumate. Am intrebat pe cei care directionau concurentii daca stiu cati sunt in fata mea, si m-au dezamagit cu raspunsul : Sub 10! Deja mi-am dat seama ca au mai fost in alt grup din fata si de la traseul Race nu doar de la cel Maraton. Pe coborarea bolovanoasa si putin circulata, incercam sa imi revin cu crampele, dar tot persistau. Am ajuns la sosea, si dupa ce mi-am scuturat mainile dupa atetea vibratii de la coborare, facea cu ochiul placuta pe care scria PAPE!

Mi-am verificat bidonul, mi-am setat cadenta instinctiv, si iar am tras de ghidon pana la finalul urcari, depasind pe 1 concurent pe care nu il vazusem de cand nu l-am mai vazut pe Elisei. Am mai crescut moral putin si am crescut moral inca putin cand de la 50 metri mi-am auzit numele strigand, si incurajat, etc de catre Ildi Serban care vreau sa ii multumesc pentru tot ce a insemnat organizare la acel punct de alimentare. Mi-am tras sufletul de 2 su 3 ori nu mai stiu, si am plecat in forta catre baraj pe coborarea lunga unde am ramas surprins de “frumosul” BMX trail, sau cum s-o numi… , deoarece in recunoasterea cu o saptamana in urma a lipsit. Am fost ajuns la iesirea in sosea de un alt concurrent, tocmai din cauza ca au inceput bratele sa ma certe si prea mai aveau curaj sa manevreze bit ape coborari. Am iesit repede de pe sosea si am inceput sa inconjur lacul timp in care m-am desprins de catre cel care m-a ajuns pe coborare. Traseul mi-a fost comun, si stiam ca mai am o urcare de 1,5 km dupa care urma surpriza concursului. Am reusit sa ajung in varful ultimei urcari fara crampe, doar oboist , si cu un avans bun fata de cel din urma mea, dar care stiam ca v-a cobori mai bine.

Ei bine surpriza a fost simpla! Noroi, si viraje stranse tocmai ce se invata la XC-uri. Inca din padure mi-am simtit roata pe spate moale, dar prin noroi si pe iarba nu s-a simtit lucru constatat in clipa cand am intrat pe drumul betonat care ducea la castel. La intrare pe drumul betonat an facut snake bite, si automat am fost pe geanta. Am inceput sa rulez cu greutatea mea aproape pe ghidon, sip e marginea drumului deoarece era ultimul km, si nu avea rost sa stau sa fac pana. Am ajuns in curtea castelului, si in aplauzele celor ce asteptau si se uitau la roata mea, mi-am pupat bicicleta, si am tras un zambet de oboseala!

In acea euforie am auzit ca am ajuns al 4-lea la general ceea ce era o surprindere placuta si mai apoi am auzit ca un domn s-a oferit la inceputul concursului sa ofere 20 euro celui de-al 4-lea clasat la general de la traseul Race.

Cu toate ca am facut pana, acest concurs a fost cu noroc pentru mine pentru ca, Debreceni Tamas a facut pana dupa ce m-a depasit, si i-am luat practic locul, si implicit faza cu cei 20 euro. Organizarea a fost la nivel inalt din punctual meu de vedere, traseul a fost marcat vizibil, punctele de alimentare si-au facut treaba cumsecade, iar atmosfera de premiere a fost si ea speciala. Chiar ti se lumineaza fata pe podium! De la blitz-uri bineinteles!

Ziceam de performanta: Am reusit sa invat de la cei buni o gramada de lucruri, tehnici, abordari in doar cativa km, clasarea mea anul acesta in comparatie cu ceilalti ani a fost de departe vizibila:

2011 loc 26 la categorie si 70 general ;

2012 loc 24 la categorie si 50 general ;

2013 loc 3 la categorie si 4 general.

Vreau sa mai spun ca pana in momentul de fata e cea mai buna performanta a mea la MTB, si asta doar datorita antrenamentelor, vointei, si celor care ma sustin! Va multumesc, si pana atunci ne pregatim de alt concurs tot impreuna!

Motto concurs:
“ Pe sub treapta zambitoare de Onoare, e vointa si sudoare!”

© 2013 Marius Tirle.
adobe creative suite 6 master collection

1273423_10202018512249411_1196610760_o1260855_10151578235176012_1239785903_n1239189_164351713762221_707415288_oDSC_2327

zp8497586rq

1 comment

  1. Doina

    Denumirea corecta a echipei lui Kelemen este NoMad Merida CST 😉

    Felicitari pentru rezultate!

Comentarii au fost dezactivate.