«

»

Maros Bike Marathon

Uite ca a trecut si cea de a 6-a editie a Maros Bike Marathon. Concurs cu prestigiu in Romania, care anii trecuti a fost inregistrat in calendarul UCI. Anul acest din cauza unor mici incurcaturi, organizatorii nu au mai reusit sa inregistreze aceasta cursa, dar si asa tot am avut parte de concurenti straini.

La start s-au prezentat undeva la 440 concurenti din cei peste 500 inscrisi online. La categoria 80 km s-au inscris aproximativ 80 concurenti, printre care Alex Ciocan, Blazsó Márton, Kelemen Arpad si multe alte nume mari din lumea ciclismului. Cu o asemenea lista de start, era sigur ca acest an se vor dobora recorduri, lucru care s-a si intaplat,  Blazsó Márton reusind sa doboare vechiu record al traseului lung.

Cu o asemenea participare speram la o clasare in primii 10 per categorie atat eu cat si colegii mei Dan Barbinta si Nicu Rus. Am pornit din Zalau impreuna cu colegii mei( Bogdan, Nicu, Dan , Cristi) undeva la ora 7, cu destinatia Gilau. Odata ajunsi la zona de start, respectiv Motel Gilau, am inceput pregatirile. Din cauza ca startul se dadea pe sosea, in usoara coborare, am decis sa nu mai fac incalzire inainte, fapt care avea sa il regret ulterior.

Fiind asa multi concurenti, nu am avut ocazia sa prind un loc de start foarte in fata, urmand sa recuperez diferenta in primii km. Undeva in jurul orei 10:10 s-a dat startul, au urmat cam 3 km de sosea in usoara coborare, pe care am fortat tare pentru a recupera. Urmeaza o intersectie cu o ulita, unde avea sa luam contactul cu offroadul. Anii trecuti aceasta intrare pe ulita era destul de pacatoasa, pentru ca se crea un praf enorm, care deranja foarte mult la respiratie si la vizibilitate. Noroc ca acest an a plouat putin zilele dinaintea startului, atat cat sa inmoaie praful si cat sa nu se faca noroi. Aici incepea marea catarare a zilei, 10,5km cu panta medie 6,6%, unde am avut nevoie de 1 ora pentru a o parcurge. Aici am fost depasit atat de Nicu cat si de Dani, la randul meu am depasind multi concurenti si ma apropiam tot mai tare de primii 20 de la traseul de 50km. La PA1 nu am oprit pentru ca apa aveam, am hotarat sa trag tare pana la PA2 unde sa alimentez cu apa bidoanele. Intru tare pe coborare, reusesc sa depasesc cativa concurenti, inclusiv pe Nicu. Bucuria nu dureaza mult pentru ca dintr-o data fsssss si roata se desumfla in 3 secunde. E clar imi zic, am tras tare si am facut snakebite. Ei uite ca nu era asa, chiar aveam un spin de toata frumusetea infipt in cauciuc. Schimb repede camera, scot spinul, si ma pun iarasi pe treaba. Aici in schim s-a rupt ritmul. Nu am mai reusit sa ma calmez, si pulsul a inceput sa imi fluctueze puternic. Am lasat ritmul mai redus pentru a-mi reveni, sa pot continua pana la final. A doua urcare, 1,6km cu panta medie 10,7%, am parcurs-o in proportie de 80% in ritm de push-bike. Ajuns sus verific roata, era cam moale, asa ca am decis sa o las mai usor pe coborare, sa nu fac cumva sa fac iarasi pana. Spre deosebire de anii trecuti, localnicii din aceasta zona au fost mult mai prietenosi, stateu frumos pe bancutele din fata portilor si ne aplaudau la trecerea prin fata lor. Ajuns la baza coborarii urmeaza o portiune de plat 1-2 km si hop PA2. Aici opresc dau pompe la roata care deja era destul de moale, iau apa si abordez cu optimism cea de-a treia urcare si cea mai abrupta, 3,2 km cu panta medie 14,1%, care are expunere la soare in proportie de 80-90%. Am mers foarte bine prima jumatate, dar pe la mijoc am inceput sa ma atace crampele. Din nefericire aici a inceput adevaratul chin pentru mine. Ajung in varf cu greu, aici urmeaza o coborare mai rapida, unde iti trebuie experienta sa ai curajul sa o lasi sa mearga fara frane. Din fericire ii mai ajung din urma pe 5-6 concurenti pana la baza coborarii, asa ca inca mai sper la o clasare echitabila. Sosea plat aproximativ 3-4 km si uite apare in zare PA3. Din pacate aici il ajug pe Nicu, care ma depasise cand imi faceam pana, si care la randul lui avea pana. Dupa ce ma asigur ca se descurca, ma duc mai departe spre ultima urcare. Aici o trecere prin apa si incepe urcarea spre final. Spre dezamagirea mea crampele revin mai in forta si cad de pe bicicleta din cauza lor. Dupa 5-6 minute de stratching, incep din nou sa urc pe langa bicicleta spre finish. Aici ma depaseste si Bogdan care se simte in forma si ajunge al doilea alien la finish. Ajung in cele din urma si eu la fin

ish, in 3:59:40, fiind cel mai slab rezultat pe care l-am facut aici. La nici 5 minute dupa mine ajunge si Nicu, iar la alte 25 apare si Cristi.

Dupa o mica analiza a cursei, concluzionez ca cea mai mare creseala am facut-o prin decizia de a nu face o incalzire inaintea startului, si fortarea din primii km, fara a permite organismului sa se incalzeasca.

Doresc sa le transmit felicitarile mele celor care au reusit sa urce pe podium, carora nu le-a fost de loc usor sa ajunga acolo, organizatorilor care au facut o treaba minunata. Speram ca si la anul sa avem ocazia sa participam la aceasta competitie, si vremea sa tina cu noi ca si in ultimii ani.

© – Marius Tirle

Dan Barbinta:

Sezonul Maratoanelor de MTB s-a incheiatla Gilau, unde am participat cu mare placere avand ca obiective: Terminarea cursei fara incidente si implicit accidente, pe urma, sa ajung pe scara asta grea catre podium, cat mai sus cu putinta. Se pare ca scara a cam avut tronsoane lipsa ca e tare greu sa urci.

            Unua din probleme a fost starea de functionare necorespunzatoare a bicicletei, avand probleme cu schimbatorul spate, cu lantul, si furca uneori. Un alt tronson anemic a fost ca nu am stiut exact cand sa ma alimentez, iar efortul si caldura de pe urcarea dela Pape, mi-au cam incercat ficatul.  

            Anul acesta in comparatie cu anul trecut, am fost mai bine clasat, dar nu cu mult, diferenta doatoranduse experientei acumulate,  mai mult antrenament, cunoasterea traseului si alti factori minori.

            Traseul l-am inceput cu emotii, dar au trecut incet incet pe urcarea din primii kilometrii care “secera” fara mila ciclistii. Spre sfarsitul catararii, am avut o pozitie destul de buna , dar problemele tehnice au inceput sa apara, si am pierdut plutonul de care eram agatat. A urmat Zona Austria, unde nu poti sa nu admiri peisajul oricat de concentrat ai fi, ulterior dupa coborarea catre Uzina, care iti lasa degetele paralizate, a urmat spectacolul urcariila Pape, unde intr-adevar am si impins pe cateva portiuni. Aici am avut momente sufocante din cauza calduri. Bucuria-i si mai mare cand din deal cobori la vale, deci ajuns in varf, am asteptat sa imi indrept spatele pe coborare, aceasta fiind de viteza, destul de curata, atat doar cu santuri serpuind, testand tehnica riderilor la maixim. Punctul 3 de alimentare a fost doar o imagine pt mine, deoarece eram in ritm, si stiam ca urmeaza o catarare de vreo 2 km, unde sigur mai prind pe careva din urma. Intradevar, se chinuiau la impins vreo 5-6 persoane, pe care le-am depasit, si ma simteam tot mai bine ca urma Finishul mult asteptat. Aplauzele celor care te asteapta, nu poate decat sa te faca sa vii si la anul!

            Per total, experienta organizatorilor s-a vazut, traseul a fost marcat foarte bine, curatat chiar in proportie destul de mare, oamenii din punctele de alimentare sunt de luat ca exemplu, iar “randul comunist” pentru pastele cu slanina are si el farmecul sau: Am mai schimbat 3 vorbe cu domnu’ Nicu!

Foto:  sursa Florian Raducanu

Bogdan Marian

Marius Tirle

Foto:  sursa Florian Raducanu

Nicu Rus

Foto:  sursa Florian Raducanu

Cristi Tarau

Festivitatea de premiere

zp8497586rq
zp8497586rq

1 comment

  1. gabriel

    felicitari alienilor !!!!

Comentarii au fost dezactivate.