↑ Return to 2012

Retrospectiva 2012 – by Nicu Rus


RETROSPECTIVA CLUJUL PEDALEAZA 2012 – INTELEPTI 40+

(sau istoria unui debut la vârsta senioratului “maturizat”) 

by Rus Dumitru Nicolae

(pentru prieteni Nicu Rus alias Scorpio)


INTRO

Inca de la debutul sau campionatul “Clujul pedaleaza” s-a autodefinit ca fiind “un nou concept de competitie care se adreseaza tuturor biciclistilor” propunându-si la lansare “sa combine distractia pe bicicleta cu spiritul de competitie, cu miscarea în natura si promovarea ciclismului ca sport de masa”.

Aflat în 2012 la a II-a editie campionatul, excelent conceput si organizat de echipa condusa de profesionistul Levente Kertész, a reusit nu doar sa-si atinga scopul propus initial ci mult mai mult, dezvaluind concurentilor aptitudini nebanuite, catalizând energii, ambitii dar mai cu seama reusind sa creeze atmosfera propice emulatiei generale în rândul participantilor, apropiatilor/cunoscutilor acestora precum si în toate mediile în care competitia a fost promovata.

“Clujul Pedaleaza” constituie deja un fenomen complex care se preteaza la o analiza pe masura. ÃŽn tentativa de a reda doar un crâmpei din înregul caleidoscop pe care îl reprezinta aceasta miscare ciclista voi încerca în continuare sa relatez succint o parte a competitiei “Clujul Pedaleaza” – 2012 vazuta secvential, din punctul de vedere al unui hobby’st al categoriei 40+ , supranumita inspirat  categoria “întelepti”.

Iubesc bicicleta de când ma stiu dar am dobândit un MTB, conjunctural, deabia în primavara anului trecut, la o  vârsta pe care nu am stiut cum sa o numesc altfel decât a senioratului “maturizat”, asta ca sa ma exprim cât de cât în termeni de eleganti.

Tot la aceeasi deja respectabila vârsta (deconspirata în echivalent a 55 de campionate) am fost acceptat în rândul membrilor clubului Alien Cycling din Zalau, binecuvântând în gând faptul ca statutul clubului nu instituie o limita superioara de vârsta pentru membrii sai.

Am început sa ies cu colegii de club în minunatul nostru “bikepark” care îl constituie muntele Meses din apropierea localitatii – o oaza de sanatate exploatata din fericire, pe zi/sezon ce trece, de tot mai multi bikeri.

Curând, judetul întreg (si nu numai) a devenit “teatru de operatiuni” pentru iesirile noastre pe bitze însa deabia la finele anului precedent am participat la primele competitii, respectiv maratonul Maros Bike, Cluj Winter Race si etapa VI a campionatului “Clujul Pedaleaza” – 2011. Aceasta ultima mentionata participare mi-a adus o mare si totodata nesperata bucurie – locul 2 pe etapa, la categoria 40+ , categorie în care ma încadram si eu datorita generosului simbol plus.

Cred ca acesta a fost momentul în care s-a produs declicul interior care avea sa fie responsabil de modificarea modului în care am abordat ulterior pasiunea mea pentru ciclism, cu precadere pentru MTB. Fie si doar pentru atât datorez foarte mult evocatei miscarii cicliste clujene, motiv pentru care nu voi pierde ocazia de a spune deschis si din capul locului – Multumesc “Clujul Pedaleaza” !

Sub tirul criticilor prietenesti ale presedintelului clubului Alien Cycling, Marius Tirle, am capitulat în fata insistentelor acestuia si am promis ca voi participa în 2012 la cât mai multe competitii, însa cu siguranta la toate etapele campionatului “Clujul Pedaleaza”.

M-am tinut de cuvânt si nu doar ca nu am regretat ci am trait experiente extrem de placute din care voi împartasi pe scurt câte ceva în cele ce urmeaza.

Aceasta nu însa înainte de a face o precizare importanta si anume aceea ca relatarile privesc doar o parte din participantii 40+ ai competitiei, respectiv pe cei ce s-au înscris la categoria hobby 40+ . La alte categorii ale întrecerii au participat de asemenea concurenti cu vârsta de peste 40 ani dar care, datorita valorii lor mult mai ridicate decât aceea a categoriei hobby, au optat sa se înscrie la categorii superioare, respectiv categoriile avansati si experti.

Revenind însa la hobbysti redau în continuare sirul evenimentelor în cronologia lor.

ETAPA I – Napolact – 25 martie 2012

 

Etapa s-a desfasurat în Padurea Hoia iar pentru începatori si întelepti a fost conceput în mod deliberat un traseu mai putin tehnic întrucât era prima competitie dupa perioada de pauza din cursul iernii. Traseul era totusi de angajament pentru ca avea o urcare destul de lunga, cu o diferenta de nivel corespunzatoare, precedata de o coborâre abrupta dar totusi de viteza, în teren deschis. Partea din padure continea câteva viraje în regim single trail si o traversare de gen half pipe. Am parcurs cele doua tururi de traseu cu timpul de 26,01 min ceea ce mi-a adus locul 3 în etapa si un numar de 54 de puncte în campionat. De nesperat pentru mine : la doar a doua participare eram din nou pe podium, din nou medalie, fie ea chiar si de bronz. Aveam toate motivele sa-mi placa ceea se petrecea !

Maratonul Fagetului – 29 aprilie 2012

 

Maratonul face parte din Transylvania MTB Trophy si s-a desfasurat în Padurea Faget având ca loc de Start-Finish centrul comercial Polus Center. M-am înscris la categoria de 30 km masculin 40+ ani si m-am deplasat la Cluj cu o zi înainte când am facut recunoasterea întregului traseu despre care trebuie sa subliniez ca mi-a placut foarte mult.

In ziua competitiei luam startul si curând urcam prin Padurea Faget. ÃŽmi aduc aminte cu placere ca în racoarea diminetii însorite de primavara, cam în a doua parte a urcarii mentionate, vechiul motor Diesel din mine a început sa se încalzeasca si sa functioneze la parametri normali. Ma simteam din ce în ce mai în forma si nu ascund ca aveam o mare placere sa ajung din urma si sa întrec, rând pe rând, câte un competitor. ÃŽn partea superioara traseul iese din padure si urmeaza o scurta trecere în urcare usoara pe asfalt. Observ oportunitatea de a mai câstiga din nou o pozitie sau doua pe scurta portiune dreapta în panta si supralicitând atacul schimb pe foaia mare, ma ridic în pedale, ma aplec în fata peste ghidon si… în secunda urmatoare ma trezesc în plin plonjon pe asfalt. Urmeaza o rostogolire cu genunchiul si cotul drept raschetate de asfalt, dar nu m-am întins la odihna pentru ca de undeva din mintea mea, vreun oarecare unchi Sam îmi striga : Stand up and fight ! Plin de adrenalina sar în picioare, încalec si dau sa plec dar bicicleta nu vrea. Examinez sumar : ghidonul rssucit si lantul blocat în pozitia foaia mare cu pinionul mare – marturie a manevrei mele gresite care a cauzat si blocajul si caderea ! Lipsa de experienta se plateste ! Totusi nu vreau sa renunt. Deblochez cumva lantul, iau roata fata între picioare, îndrept cât de cât ghidonul si pornesc. Dupa câtiva metri aud schimbatorul spate care atinge în miscare spitele rotii. Cobor si trag usor de schimbator  ca sa-i îndrept urechea din aluminiu care se strâmbase în cadere. Pornesc din nou. Tot se mai aude schimbatorul frecând. Repet operatiunea pornit-oprit/urcat-coborât de câteva ori, tragând de schimbator “cu simt”… Am noroc si nu se rupe urechea schimbatorului, iar în final obtin cât de cât alinierea dorita. Toate acestea în mare viteza si din nou la drum în competitie ! La primele denivelari însa realizez ca nu am suspensie fata – cauza, lockout-ul de la furca fata are comanda hidraulica iar furtunul de legatura s-a smuls în caderea de dinainte. Ma uit la kilometraj si vad ca am parcurs circa 10 km, deci mai ramâneau cam 20 iar de la recunoasterea din ziua precedenta stiam ca urmeaza niste coborâri offroad de toata frumusetea. Nu m-am gândit nici o secunda la abandon si tot ce îmi doream era sa continui cursa, ceea ce am si facut. Suparat pe greselile mele dar si furios pe situatie, ma arunc din nou în cursa si deabia într-un târziu parca încep sa simt ceva usturimi prin cot si la genunchi, dar nu era timp pentru autoexaminari si încep sa depasesc din nou câte un camarad de cursa dintre cei care ma depasisera între timp. Au urmat coborârile stiute pe care le-am abordat precaut neavând suspensie fata dar totusi în viteza si am fost foarte multumit de faptul ca nu am reeditat vreo cazatura. ÃŽn apropiere de finalul cursei a urmat urcarea abrupta pe care toti aveau sa o evoce drept Golgotha competitiei, care însa nu m-a surprins pentru ca o stiam din ziua precedenta de la recunoastere. Având o bicicleta mai usoara era o buna ocazie sa mai recuperez din locurile pierdute, ceea ce s-a si întâmplat. Era deja amiaza si soarele ardea cu o putere surprinzatoare pentru sezonul în care ne aflam. Am urcat cât de mult s-a putut pe bicicleta iar în final am apelat ca si ceilalti la functia pushbike, dar cât mai târziu cu putinta. Am avut si în aceasta parte a competitiei satisfactia de a mai depasi niste competitori si ajung în vârful Golgothei aproape reabilitat în fata propriei persoane dupa gafa comisa si destul de multumit de faptul cum am gestionat criza. Ma lansez cu frenezia finala spre cei circa 2 km de coborâre care mai erau pâna la linia de sosire, dar vai…, dupa zece metri realizez ca am pana la roata spate ! Era defapt un por în camera care pe fondul solicitarii si al caldurii a cedat iar pe parcursul ultimei urcari, parte pe lânga bicicleta, roata a pierdut presiunea normala fiind acum de neutilizat. Evaluez si iau decizia ca în prima faza sa nu schimb camera ci sa încerc sa umflu mai tare pneul, poate va tine cei 2 km pâna  la sosire. ÃŽn timp ce dadeam la pompa treceau pe lânga mine toti cei pe care îi depasisem în cursa, si nu numai, iar frustrarea era fara margini (ce bun ar fi fost un cartus cu CO2). Nu-i nimic, si asta face parte din cursa mi-am zis. Am umflat cât am putut anvelopa si mi-am dat drumul pe ultima coborâre, precaut si atent totusi la starea rotii spate, sa vad daca tine o presiune acceptabila. Am avut noroc si roata a tinut pâna am trecut linia de sosire, dar nu mai mult.

Asa am încheiat aceasta cursa ghinionista iar cu timpul de 2 ore si 22,54 min am venit pe locul 9 din totalul de 34 de concurenti ai categoriei la care am participat.

Sunt scorpion si am o abordare în general pozitiva, sunt tentat sa vad întotdeanuna jumatatea plina a paharului.  Probabil din acest motiv, cu toata mâhnirea pentru esecul suferit, în timp ce mi se dadea la ambulanta cu Rivanol pe julituri, privind în zare, usor pierdut, am gasit motivul de bucurie : si totusi nu am abandonat…!

 

 

ETAPA II – Skoda – 22 mai 2012

 

Locul ales de organizatori pentru desfasurarea acestei etape de campionat a fost Padurea Faget (zona Pater), parc Mehedinti (“la Terenuri”).

De aceasta data traseul XC a prezentat un grad de dificultate mai ridicat decât cel al etapei precedente. Astfel, dupa o urcare de forta, imediat dupa start, traseul intra în padure unde avea mai multe portiuni tehnice prin urcari si coborâri single trail. Ultima parte a turului de traseu continea o coborâre mai abrupta si o linie dreapta de viteza pe liziera padurii, dupa care se reintra prin poarta de start si practic începea un nou tur.

M-am dus ̨n turul de recunoastere a traseului de dinanintea competitiei si mi-am dat seama ca trebuie sa-l refac cel putin ̨nca odata ̨ntruc̢t nu stap̢neam portiunile mai tehnice. Zis si facut, pornesc ̨n turul doi de recunoastere la terminarea caruia, surpriza ! Рma trezesc cu lantul de la bicicleta rupt.

Mai era o ora si jumat

ate p̢na la startul categoriei mele si circa o ora p̢na la startul categoriei avansati la care concura prietenul si colegul de club Marius T̢rle Рpresident.

Sincer, pentru un moment am fost convins ca voi rata etapa si odata cu ea toate sperantele mele pentru întregul campionat se naruiau.

Norocul a venit tot de la prietenul Marius care, inimos cum îl stim, a renuntat la un tur de recunoastere, ca sa-mi predea prima lectie despre cum se foloseste presa de lant. Merci Marius ca m-ai salvat înca odata !

Când am vazut din nou lantul pe bicileta mi-a mai venit inima la loc si la timpul potrivit m-am aliniat la start. Cursa a avut si de aceasta data doar doua tururi pe care le-am parcurs cu un timp de 28,10 min, cu care m-am clasat din nou pe locul 3 acumulând alte 54 de puncte în campionat.

Am trait o senzatie de déjà vu la festivitatea de premiere iar prietenii mi-au imputat în gluma acasa ca m-am “abonat” la locul 3, ca am devenit plictisitor si chipurile ar fi cazul sa mai schimb ceva.

Dincolo de orice gluma trebuie sa marturisesc ca tare mai era dulce gustul succesului, chiar si la categoria hobby 40+, iar uneori aveam senzatia ca traiesc un vis frumos din care ma temeam parca sa nu cumva sa ma trezesc.

ETAPA DE NOAPTE – 25 mai 2012

Nu oricând ai ocazia sa concurezi pe strazi în plin centrul Clujului asa ca nu se putea rata ocazia oferita de etapa de noapte organizata de “Clujul Pedaleaza”. Mi-a venit rândul la start în jurul orei 2 noaptea la circa 12 grade Celsius ceea ce a facut cursa si mai interesanta. Am pedalat cum am putut mai bine si rezultatul mi-a fost din nou favorabil – locul 3 în categorie cu un timp de 13,13 min, timp identic cu cel obtinut de ocupantul locului 2, care însa s-a detasat “la fotografie”.

Daca mi-ar fi spus cineva cu un an înainte ca în anul ce avea sa vina urma sa particip frecvent la competitii organziate la Cluj, sa mai obtin si câte o medalie la hobby 40+, ba chiar doua medalii în aceeasi saptamâna, cu siguranta i-as fi spus ca este fantezist. Dar s-a întâmplat sa fie asa, dovada ca realitatea poate surprinde uneori si pe cei mai optimisti. De asa surprize sa tot ai parte !

ETAPA III – Maros Bike – 14 iulie 2012

Etapa a fost organizata în Padurea Faget pe raza comunei Feleac, zona de lânga Observatorul Astronomic. Ineditul a constat în faptul ca m-am deplasat cu o zi înaintea competitiei si am campat in situ împreuna cu organizatorii si alti prieteni concurenti cu care am petrecut momente minunate în seara care a precedat întrecerea. Iubesc mult cortul si anual încerc sa adun cât mai multe nopti dormite în cort. Ma ajuta mult deplasarile în turele de cicloturism si cele în turele de trekking montan pedestru. De aceea mi s-a parut o combinatie fericita ca la aceeasi iesire de week end sa ai parte si de camping si de o competitie MTB (am mai avut parte de aceasta placere la maratoanele de la Hunedoara si Baia Mare-Izvoare).

Traseul etapei III pentru categoria hobby 40+, acelasi ca si pentru începatori, nu a ridicat probleme tehnice deosebite, având multe portiuni de viteza, single si double trail. Aceste din urma portiuni mi-au fost de un real folos în competitie pentru ca startul întelptilor s-a dat la circa 20-30 de secunde dupa startul începatorilor si mi-aduc aminte ca toata cursa a constat într-un sir lung de depasiri pentru care trebuia sa vânezi momentul optim pentru a avea locul necesar depasirii. Probabil ca în aceasta a si constat elementul de o oarecare dificultate a cursei, dar a fost cu atât mai interesant si mai frumos, dupa cum frumos a fost si finalul întrecerii care mi-a adus locul 2 de aceasta data si un numar de 57 de puncte acumulate în campionat.

 

ETAPA IV – TVR Cluj – 26 august 2012

Aceasta etapa s-a desfasurat în Padurea Faget în zona izvorului Elisabeta. Traseul mi s-a parut a fi de o dificultate ridicata fiind în acelasi timp si tehnic si de angajament, acoperind o diferenta apreciabila de nivel. Pe traseu se aflau câteva coborâri abrupte cu portiuni cu radacini iesite din pamânt, ce-i drept vopsite cu constiinciozitate în rosu de catre organizatori. Traseul continea de asemnea si urcari de dificutate, precedate de viraje strânse. Pe scurt, mi s-a parut a fi unul dintre cele mai dificile trasee din campionat. Am fost la recunoastere cu o zi înainte si asta m-a ajutat destul de mult dar tot nu m-a împiedicat sa trag o trânta în concurs. Noroc ca a fost o cazatura “uzuala” si mi-am putut continua fara probleme cursa. Locul 4 pe care am venit la finalul cursei a fost destul de descumpanitor pentru ca era prima etapa, dar nu si ultima, când pierdeam podiumul. Pe de alta parte cu un calcul pragmatic m-am putut consola destul de repede pentru ca cele 52 de puncte primite în etapa ma mentineau în cursa pentru câstigarea campionatului în conditiile în care contracandidatii mei lipsisera la câte o etapa.

 

 

ETAPA V – Bendkopp – 14 octombrie 2012

Cea de-a cincea etapa a campinatului s-a desfasurat pe o vreme “câineoasa” tot în Padurea Faget, lânga Observatorul Astronomic. Ploaia, ceata si temperatura scazuta de circa 9 oC au fost ingredientele cu care s-a servit cursa.

Competitia devenise într-un fel apasatoare pentru mine datorita presiunii create prin pozitia dobândita în clasament si oportunitatea care nu trebuia ratata de a ramâne cu sanse la câstigarea campionatului.

Pentru aceasta trebuia neaparat sa nu ma accidentez, sa nu faca pana, sa nu-mi defectez bicicleta si în general sa fac orice pentru a nu abandona si a termina cursa, pe de-o parte, iar pe de alta parte, cu toata prudenta, cursa trebuia terminata nu oricum ci totusi pe unul dintre locurile de top pentru a acumula cât mai multe puncte cu care pastrez sansele pentru câstigarea campionatului.

În dimineata concursului,  intru pe traseu în recunoastere si constat ca traseul este destul de tehnic iar dificultatea sa este sporita si de faptul ca plouase si terenul devenise mai moale. Dupa un prim tur decid sa mai fac doua tururi ocazie cu care reusesc sa trag si o noua trânta. Spre norocul meu nu rup urechea schimbator sau altceva iremediabil dar nici nu scap fara urmari pentru ca ulterior, la start, constat ca în caderea precedenta din nou mi-a iesit furtunul de la lockout-ul suspensiei deci urma sa fac întreaga cursa fara suspensie ! În conditiile date m-am descurcat destul de bine si am reusit sa termin cursa pe locul 4 în categorie, ceea ce îmi aducea 52 de puncte cu care ramâneam bine pozitionat în clasamentul general.

 

 

ETAPA VI – Imprezzio Global – 03 noiembrie 2012

Parcul Colina a fost locul care a gazduit aceasta etapa a campionatului iar etapa s-a deosebit de celelalte prin faptul ca s-a desfasurat pe întuneric, la lumina lanternelor. M-am dus în recunoasterea traseului pe timp de zi. Traseul era unul tehnic, cu multe curbe strânse pe alocuri. Dupa câteva tururi reusesc sa învat traseul si sa descopar modalitatile optime de abordare a portiunilor mai tehnice.

Toata etapa statea pentru  mine sub semnul finalului de campionat motiv pentru care mi-am facut toate calculele privind prestatia minima care mi-ar fi permis sa nu pierd pozitia în clasament. Era clar ca trebuie doar sa termin cursa pentru a ramâne “în carti” si pentru asta am început din nou sa ma gândesc la toate relele care m-ar fi putut împiedica sa-mi ating obiectivul. Era evident ca trebuie sa concurez prudent, mai ales ca era si întuneric, ceea ce am si facut terminând din nou fara multa glorie pe locul 4 si acumulând ultimele 52 de puncte în clasament. Pofta ce-am poftit, pentru ca aceste puncte erau ultrasuficiente pentru a-mi pastra pozitia de leader în clasament si pentru a încheia campionatul asa cum nici în cele mai frumoase vise nu m-as fi gândit la debutul acestuia : Campion 2012 la “Clujul Pedaleaza” – categoria hobby 40+ .

A urmat apoi festivitatea de premiere la Polus Center pe care n-am s-o uit niciodata. Ar fi si greu pentru ca stau marturie în vitrina mea medaliile primite în 2012, cupa primita precum si diploma exceptional de frumoasa pe care organizatorii au acordat-o la aceasta competitie.

EPILOG

Voi reitera în încheiere multumirile mele adresate înca din debut catre promotorii aceastei minunate miscari sportive pentru tot ceea ce a reprezentat aceasta întrecere în 2012 pentru mine si pentru toti ceilalti competitori. Asadar cu un sentimet de  recunostinta adresat întregii echipe de organizatori si voluntari, cu minunatul Levente Kertész la pupitru, cu  voi spune din nou : Multumesc “Clujul Pedaleaza”, merci Levi pentru tot ce ati facut în 2012 pentru noi !

 

Evident, unora li se va parea finalul prea siropos, cu tenta hollywoodiana sau chiar bollywoodiana, cu toate ca nu am multumit mamei (desi ar fi trebuit) si nici macar fratelui Mircea Rus care mi-a stat mereu aproape pe tot parcursul anului competitional.

Cu toate acestea, nu pot încheia însa fara a multumi tuturor prietenilor mei ciclisti din Zalau, membrii si nemembrii ai Clubului Alien Cycling, fara de care nu as fi ajuns nici macar sa particip la aceasta competitie clujeana.

Asadar, membrii sau nemembrii ai acestui club – condus excelent de generosul Marius Tîrle – ei au fost cei împreuna cu care am petrecut multe ore de antrenament, nenumarate clipe minunate în iesirile noastre pe bicilete si cu care sper sa mai petrec multe astfel de momente în continuare. ÃŽn chip de recunostinta voi rosti deci formula de încheiere care se impune de la sine :

                       – Multumesc Alien Cycling, merci Marius, merci baieti pentru atmosfera si spiritul care s-a creat în jurul vostru, pentru excelentele momente traite împreuna – trecute, prezente si viitoare !

zp8497586rq