↑ Return to 2013

Cupa Vladeasa MTB

Cupa Vladeasa – mountainbike face parte din seria de competitii desfasurate sub egida Cupa Vladeasa, organizat de Salvamont-Salvaspeo Cluj. Se adreseaza tuturor iubitorilor de sport in natura. Din seria competitiilor fac parte concurs de schii de tura, de catarat pe gheata, dry tooling si mountain bike. Mai exact este vorba de un maraton MTB ce se desfasoara in imprejurimile masivului Vladeasa, cu startul si finishul din localitatea Valea Draganului, avand doua trasee de dificultate Hobby si Elite. Cel de hobby are un traseu de 30km cu o diferenta de nivel de aprox. 1100m, iar cel de Elite 65km cu 2400m diferenta de nivel.

1390583_611601352215621_42025694_n

Competitia a fost anuntata cu doar 2 saptamani inainte, asa ca am reusit destul de greu sa ne pregatim participarea. Rezultatele echipei:

Barbinta Dan – loc 3 Elite 19-29 ani

Damian Calin – loc 4 Elite 14-29 ani (a fost singurul concurent sub 18 ani la tura lunga)

Marian Bogda – loc 7 Elite 30-39 ani

Straistaru Eugen – loc 3 Hobby

Marius Tirle – abandon tehnic

Am pornit devreme din Zalau, pe la 6:30, si undeva pe la 8:00 am ajuns in zona de start, respectiv localitatea Valea Draganului. La pornirea din Zalau temperatura de afara era in jurul a 0 gr.C dar in drum spre Valea Draganului aceasta a scazut destul de mult ajungand pana la -5gr.C. Avand in vedere recunoasterea traseului facuta in urma cu o saptamana, ne asteptam la temperaturi asa de joase, asa ca am pregatit echipamentul de iarna. Personal nu ma impac foarte bine cu frigul, asa ca am folosit pantaloni de iarna, cu material impermeabil pe partea din fata, pantofi de vara cu huse de neopren si sosete de ski, iar sus am folosit o geaca de iarna impermeabila de tip windtex sub care am purtat tricoul de club si un maiou special sintetic, care transporta umezeala la exterior, iar pentru maini am folosit manusile integrale de vara.

1391774_611172822258474_2099830255_n

Dupa sedinta tehnica, s-a dat startul, unde am reusit sa ma plasez in a doua linie. Am mers alaturi de grupul favoritilor aproximativ 2km, dar am hotarat sa o las mai usor, pentru ca pulsul imi era undeva la 185, si nu puteam tine acest ritm pana in varful catararii. Asa ca am inceput sa pierd contactul cu acestia, la fiecare viraj mai adaugandu-se cate 2-3m. Dupa vreo 3km sunt ajuns din urma de Damian, care era urmarit in deaproape de Marcel. Ii las sa treaca, si incerc sa nu pierd contactul cu ei, cel din urma punctand la categoria 30km, acolo unde eram si eu inscris. Cei doi, reusesc sa se distanteze, eu ramanand in urma cu Nicu si Vlad. Pe la jumatatea urcarii, incep sa simt ca pot mai mult, asa ca fortez si usor recastig terenul fata de Calin. Pana in varf am mers tot mai bine, alaturi de Nicu, cei din spate avand cel putin 500m. In varf traseul se desparte, asa ca merg mai departe singur, si fortez coborarile pentru a mai castiga ceva timp. La un moment dat, traseul este marcat la stanga,o iau pe acesta, si dupa aproximativ 1km drumul se inchide intr-o padure deasa.  Probabil am gresit ceva intersectie, asa ca o iau incet inapoi sa caut unde am gresit. Fac drum intors pana la intersectia cu pricina, o iau la dreapta, si redescopar benzile de marcaj. Dupa aceasta aventura sunt ajuns din urma de Vlad, care incearca sa tina contactul vizual cu mine. Ies din zona impadurita il ajung din urma pe Istvan, care se plangea si el ca s-a ratacit. Coborarile devin din ce in ce mai abrupte, si ajungem intr-un parau bolovanos, care nu permitea mersul pe bicicleta, asa ca le caram in spate 2-300m. Aici ne intalnim cu primii arbitrii de traseu care ne confirma ca suntem primii pe traseu. Cand sa ma urc pe bicicleta imi dau seama ca am roata spate moale si opresc sa o umflu(avand tubeless aceasta urma sa tina presiunea odata ce solutia obtura gaura pe unde scapa aerul). Pana am reusit sa o umflu, au trecut pe langa mine Eugen si Vlad. Dau drumul la vale, si din neatentie lovesc un colt de piatra iesit din pamant, imediat pierzand tot aerul din cauciuc. Inspectez anvelopa, si descopar o taietura de aproximativ 15mm care nu mai putea fi obturata de solutia antipana. Neavand camera de rezerva la mine, pornesc usor la vale pe langa bicicleta si sper ca sa ma ajunga cineva din urma pentru a imprumuta o camera. Dupa aproape o ora de mers pe jos, din spate nu vine nimeni, asa ca sunt recuperat de masina tehnica. Se pare ca au fost mari probleme pe traseu cu marcajele, deoarece au existat niste indivizi care le-au mutat spre disperarea concurentilor. Dupa prima rataceala, eu nu am mai tinut cont de marcaje, urmand traseul care il stiam de la recunoastere.

Acesta este primul concurs la care abandonez din cauza unei probleme tehnice, care totusi putea fi evitata daca aveam o camera de rezerva la mine, sau daca mergeam mai prudend prin zonele mai periculoase.

Plusuri: Traseu dificil, urcari abrupte, coborari abrupte, portiuni singletrail, peisaje de vis, papa bun la final, concertul…

Minusuri: Sosea cam multa la tura scurta, marcaje cam putine,

Per ansamblu ii dau o nota buna acestui concurs, se vede ca organizatorii s-au straduit, si sincer acest tip de concurs defineste spiritul MTB-istului. Clasificarea competitiilor de gen dupa numarul de concurenti din punctul meu de vedere nu se aplica, in schimb trebuie luat in considerare traseul, care din fericire a fost unul extraordinar, comaprativ cu alte competitii in care traseul a fost in totalitate pe drumuri forestiere, fara portiuni care sa iti dea macar o emotie.  E si pacat sa nu vii sa te dai o tura in zona Muntilor Apuseni, si deabia astept editia de anul viitor, care sper ca nu va fi programata in vara (toamna peisajul fiind mult mai frumos).

 

Barbinta Dan:

1392642_611215618920861_191856503_n

Cupa Vladeasa, maratonul dintre anotimpuri!Desi timpul pare inaintat, inca o competitie s-a consumat! Valea Draganului a gazduit a 2 editie a concursului sub numele de Cupa Vladeasa care a avut 2 trasee : unul de Hobby si altul Elite, 27 km respectiv 67 km.In ceea ce ma priveste, am ales ca sa particip pe traseul de Elite, deoarece nu mi se parea corect sa concurez cu cei care sunt mai incepatori sau care nu au o pregatire asa buna.
Ziua a inceput cu o alarma de telefon care nu suna de mers la servici, si implicit am fost in picioare gata sa iau bagajele si sa plec spre concurs. Mi-am luat fratele, si pe drum ca sa nu ne plictisim, admiram rasaritul. Dupa una alta, am ajuns la intersectia care o lua catre Valea Draganului, si dupa trecerea la nivel cu calea ferata, parca stralucea ceva in fata mai tare. Evident ca stralucea zapada de pe Vladeasa care parca atunci si-a spalat dintii cei albi; Stiam ca a nins, dar cand am si vazut de departe, chiar m-a luat un val de emotii pentru ca traseul trecea pe acolo.
Temperatura nu a ajuns inca pozitiva, si am tot tras de timp pana am preluat pachetele de start, pana m-am echipat in masina care era inca incalzita, si in cele din urma a trebuit sa ma pun pe rulou pentru incalzirea dinaintea cursei. Soarele se arata promitator, si ne-a facut el un subiect de discutie pe tema : cum sa ne echipam in timpul cursei? , de am dezbatut pana ne-am trezit ca se anunta startul…
In timpul incalzirii pe rulou, fundalul sonor al organizatorilor printre altele se auzea refrenul melodiei: Chris Rea – Road to Hell , care in constientul meu nu voiam sa o asimilez cu ce ma astepta in orele urmatoare si imi construiam ganduri positive si incurajatoare.
Cu ganduri bune, m-am asezat la start cam in randul 2, mi-am mai suflat in palma de 2-3 ori, cu ochiul am facut o trecere peste concurentii care sa ii am ca obiectiv, si repede s-a dat startul care a fost destul de in forta incat in jumate km, ma ardeau caile respiratorii de la temperatura scazuta si efortul depus. Am incercat sa urmaresc primul pluton, dar pregatirea mea a zis ca inca nu, asa ca am ramas mai in spate, dar ii aveam in vedere la 100 metri in fata mea pe Elisei si pe Arpad, care si ei au ramas de pluton cel putin in primi 15 km, in rest nu i-am mai vazut si nu stiu cum a decurs cursa lor ca s-au distantat de mine. Dupa prima urcare care era comuna cu urcarea celor de la traseul Hobby, am inceput sa fac de unul singur matematica la rece, cu clasamente si probabilitati, ca stiam ca pe cei din fata nu ii mai pot prinde iar in spate era un baiat care nu il cunosteam si mergea in ritmul meu dar ceva mai in spate. Pana mi-am mai reglat ritmul inimii, pana am mai numarat smocurile de zapada de pe pajiste, am ajuns la punctual 1 de alimentare, unde mi-am reumplut bidonul si am luat o jumate banana. Am fost ajuns din spate de Timotei(baiatul care nu il cunosteam) care nu s-a oprit la punct si am mers impreuna mai schimband niste vorbe si ocolind beltile, ca nu voiam sa pedalez ud inca din primii km. Repede am si ajuns dupa o coborare destul de obstaculoasa la trecerea prin raul din coada barajului, unde am facut ceva balet pe cativa bolovani ca sa pot trece uscat si cat mai repede dincolo. Am urmat apoi o urcare pe drum forestier cativa km, si Timotei a ramas in spate dar s-a revansat mai apoi in timp ce ocoleam lacul pe tronsoanele de plat. Am simtit intepaturi la ficat, si nu am reusit sa ii tin ritmul si am ramas cu gandul ca il voi ajunge iar pe urcarea catre Cabana Vladeasa. Pe kilometru ce pedalam, oboseala imi dadea de furca si nu am reusit nici sa mananc din cauza efortului.
Dupa serpuita inconjurare a Barajului Dragan, am facut dreapta pe Valea Zarnii, dupa care in 50 metri m-am oprit iar la punctul de alimentare, ca sa incerc sa mananc ceva, deoarece incepea partea cea mai grea a concursului, si jocul anotimpurilor unde nu stiam ce ma asteapta.
De la acel punct am pornit destul de hotarat, si in cei 5 km de drum pietruit am reusit sa recuperez minutele pierdute, si aveam iar contact vizual cu Timotei, dar a urmat partea cea mai urata , unde am impins bicicleta aproape 3 km jumate cumulat. Distanta dintre noi a ramas aceeasi pana aproape de sfarsitul Push bike-ului. Dar gheata, zapada de pe brazi, razele de soare strecurate ca sagetile prin padure, bolovanii mandrii de ei, din acei km, m-au trimis la cuprinsul cartilor de povesti, si nu stiam unde sa cataloghez ce vad!
Cate o gura de zapada, nu mi-a dat energie destula sa pot sa il mai ajung pe Timotei care s-a distantat iar, dar dupa tunelul cu povesti s-a deschis pajistea acoperita cu zapada de un lat de palma , si m-am bucurat ca am ajuns in varful urcarii, si in acelasi timp m-am bucurat si mai tare cand am vazut punctul de alimentare.
Cu un ochi admiram zapada, cu o mana mancam iar cu alt ochi urmaream in spatele meu sa nu vina cineva. Le-am multumit baietilor de la punctul de alimentare, si a inceput partea de circ cu categoria “echilibristica”!!! A urmat echilibristica pe bolovani miscatori, cea pe gheata, si dupa cativa km mai la vale din cauza topirii zapezii, a aparut imprevizibilul si incontrolabilul noroi. Am trecut probele cu bine, doar ca n-a fost juriu pentru note. Nu sunt eu bun pictor, dar incet incet echipamentul, fata, casca prindeau alte culori.
Prin satul Visagu, pe o coborare cu bolovani si resturi de lemne trase pe jos si taiate, l-am vazut de departe pe Timotei umfland roata spate, l-am intrebat din mers daca ii dau ceva, si am plecat mai departe cu un moral ridicat parca din pamant ca ramane in spatele meu, si nimic nu mai conta parca acum. Stiam ca urmeaza o portiune de traseu valonat care ma avantajeaza si o ultima coborare pe care mi-am propus ca sa o abordez la maxim, astea erau ultimele calcule de matematica de pe traseu. Am mai tras cu ochiul in spate si eram tot singur dar traseul parca nu se mai termina. Pe ultima coborare din fericire am reusit sa evit la limita dupa o curba stransa pe 2 batranei care stateau la taclale in mijlocul drumului si ma gandeam ca era sa o fac lata cu 1 km inainte de sfarsit. Nu a durat mult si coborarea s-a terminat direct intr-o vale care cred ca avea scopul de a spala cauciucurile inainte de a intra pe poarta de finish. Trecerea pe sub balonul rosu a oprit cronometrul la 4 ore si 53 de minute cu clasament pe locul 3 la categoria de varsta 19-29 ani si pozitia 7 in clasamentul general, si un maratonist murdar si obosit.1382827_611600748882348_1322021658_n
A fost un maraton cu toate anotimpurile, cu tote peisajele cu toate dificultatile, si bineinteles cu premiere. Am fost bucuros ca pe podium am fost alaturi de Logigan si de Madaras dar mai am mult de tras ca sa ajung cel putin la nivelul lor.
Sezonul competitional isi cam ia la revedere dar au mai ramas Cupa Alien Cycling si Etapa 4 de la Clujul Pedaleaza care as vrea sa fiu sanatos sa pot scrie de bine despre fiecare!“Multa ambitie si anduranta te poate duce mai in fata”

 

Eugen Straistaru:

1016601_611173688925054_1421482650_n

S-a dat startul , cei de la 60 km sa-u dus in fata , eu am fost intre 2 plutoane , in plutonul din spate se aflau aproximativ 10 rideri printre care si Bogdan . In timpul primei urcari cei din fata s-au dus iar cei din spate se departau apoi iar se apropiau . Dupa ce am urcat prima catarare mi-am luat viteza in coborare si nu am mai vazut plutonu din spate , dar nici pe cei din fata . In timpul unei mici catarari l-am vazut pe Marius si in spatele lui pe Pacurar Vlad . Cu timpu m-am apropiat de Vlad dar pe Marius nu l-am mai vazut . Mergand cu Vlad pe o coborare cu bolovani l-am zarit pe Marius care si-a taiat cauciucul . Ajungand pe sosea am aflat ca mai avem un concurent in fata ,apoi am colaborat cu Vlad . Am intrat pe off-road , iar cand a inceput catarara Vlad a sprintat , dar nu s-a departat . Am mers cu el aproape toata urcarea , dar la 10 metri inainte de coborare ma-m departat de el . Pe coborare am mers un pic mai incet si Vlad m-a ajuns . Am dat de sosea, eu am sprintat primul. Eu fiind pe partea stanga iar poarta pe dreapta am pierdut sprintul . La finis am aflat ca sunt pe locul 3 la generala , primul loc a fost cu un minut in fata mea iar al 2-lea cu cateva milisecunde .
996629_611216848920738_2070338402_n1380648_611600498882373_1959281221_n1379939_611172402258516_1335806705_n1378535_611601052215651_1094490927_n1184895_611173378925085_338472894_n